Saint Pierre și Miquelon
Despre Saint Pierre și Miquelon
| Moneda | Euro (EUR) |
| Limba | limba franceza |
| Capital | Sfântul Pierre |
Saint Pierre și Miquelon, oficial colectivitatea de peste mări Saint Pierre și Miquelon, este situat în nord-vestul Oceanului Atlantic, lângă Newfoundland și Labrador, Canada. Are o populație de 6.080 (recensământul din ianuarie 2011). Populația actuală este descendentă din coloniști din normandi, basci, bretoni și Saintongeais, zona istorică a Acadiei și alte provincii de est ale Canadei.
Saint Pierre și Miquelon este o colectivitate parlamentară democratică franceză de peste mări. Președintele Franței este șeful statului și este reprezentat de un prefect (prefect). Prefectul este guvernatorul teritoriului. Președintele Consiliului teritorial este șeful guvernului și al unui sistem multipartit. Există două niveluri de guvernare locală, Miquelon-Langlade și Saint-Pierre.
Prima întâlnire europeană cu Saint-Pierre și Miquelon a avut loc în 1520, de portughezul João Álvares Fagundes. În 1536, Jacques Cartier le-a revendicat drept posesie franceză în numele regelui Franței. Insulele nu au fost stabilite definitiv până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Din aproximativ 1670, prin anii 1700 și până în secolul al XIX-lea, insulele au schimbat frecvent mâinile în timpul ostilităților dintre Regatul Unit și Franța. Un referendum din 1958 a oferit populației alegerea de a se integra pe deplin cu Franța, ca stat autonom în cadrul Comunității franceze sau de a păstra statutul teritoriului de peste mări. Populația a decis să rămână un teritoriu.
St. Pierre și Miquelon au un fus orar unic, care este cu o oră înaintea timpului estic standard. Drept urmare, Sf. Pierre și Miquelon este primul loc din America de Nord care sărbătorește Anul Nou.
Saint-Pierre, capitala teritoriului, oferă o gamă largă de atracții care merită vizitate. Acestea includ Catedrala Saint-Pierre, care are vitralii care au fost un cadou de la generalul Charles de Gaulle; complexul guvernamental teritorial; și Farul Pointe aux Canons, situat la intrarea în portul Saint-Pierre.
Vaccinări recomandate pentru Saint Pierre și Miquelon
Pentru majoritatea călătorilor
Vaccinul împotriva hepatitei A
Există risc de expunere la hepatita A în această țară, prin urmare se recomandă vaccinarea.
Vaccinul împotriva hepatitei B.
Există risc de infecție cu hepatita B pentru această țară, prin urmare, se recomandă vaccinarea.
Pentru unii călători
Vaccin antirabic
Vaccinarea împotriva rabiei este recomandată călătorilor ale căror activități sau locuri de muncă le pot aduce în contact direct cu liliecii (adică călătorii de aventură, medicii veterinari, profesioniștii faunei sălbatice, cercetătorii etc.).
Medicamente recomandate pentru Saint Pierre și Miquelon
Nu există recomandări pentru Saint Pierre și Miquelon în acest moment.
Boli de care trebuie să fiți conștienți pentru Saint Pierre și Miquelon
Pentru majoritatea călătorilor
Hepatita B
Există riscul de a dobândi hepatită B în această țară.
Hepatita A
Există riscul expunerii la virusul hepatitei A în această țară prin alimente sau apă contaminate.
Pentru unii călători
Rabia
Rabia poate fi prezentă la lilieci, dar nu a fost raportată la animalele domestice sau sălbatice din această țară.
Siguranță și securitate în Saint Pierre și Miquelon
Siguranța personală
Saint Pierre și Miquelon are o rată a criminalității scăzută și oferă un mediu în general sigur pentru vizitatori. Furturile mărunte și infracțiunile stradale au loc, dar rămân rare, în special într-o comunitate mică, unde incidente precum furtul din buzunare sunt mai puțin frecvente. Ar trebui să evitați zonele izolate, inclusiv plajele după lăsarea întunericului. Infracțiunile violente sunt aproape inexistente pe insule, cu condiții de liniște tipice comunității strâns unite. Jandarmeria Națională Franceză locală asigură aplicarea legii în întregul arhipelag prin intermediul a două secții de poliție. Deși terorismul nu are un istoric recent aici, atacurile nu pot fi complet excluse, având în vedere legătura franceză a teritoriului.
Violență extremă
Violența extremă este excepțional de rară în Saint-Pierre și Miquelon. Teritoriul nu se confruntă aproape deloc cu infracțiuni violente împotriva rezidenților sau turiștilor. Datele istorice arată incidente de omucidere foarte limitate, în unii ani înregistrându-se zero omucideri. Populația mică de aproximativ 6.000 de persoane și legăturile puternice dintre comunitate contribuie la mediul pașnic. Prezența forțelor de ordine prin intermediul Jandarmeriei Franceze ajută la menținerea ordinii publice. Nicio activitate semnificativă a bandelor, violență armată sau crimă organizată nu amenință vizitatorii. Locația insulară îndepărtată și standardele franceze de guvernare creează un mediu de securitate stabil, lipsit de provocările criminalității violente întâlnite în multe alte teritorii.
Tulburări politice
Tulburările politice sunt neobișnuite în Saint-Pierre și Miquelon. Demonstrațiile și grevele au loc ocazional și pot perturba traficul și serviciile publice atunci când apar. Tensiunile istorice s-au concentrat mai degrabă pe drepturile de pescuit și preocupările economice decât pe instabilitatea politică. O criză politică notabilă din 1965 a dus la o grevă generală de trei zile, când Franța a trimis forțe armate pe insule, dar astfel de evenimente rămân rare. Disputele recente privind cotele de pescuit cu Canada au stârnit proteste locale, inclusiv o campanie de pescuit ilegal în 1988. Ar trebui să evitați zonele în care au loc demonstrații sau adunări mari. Teritoriul menține o guvernare franceză stabilă, cu propriul Consiliu Teritorial, iar tulburările civile nu reprezintă o amenințare semnificativă pentru vizitatori în circumstanțe normale.
Zone de evitat
Saint Pierre și Miquelon nu are zone specifice cu risc ridicat care să necesite evitarea totală. Insulele rămân sigure pe teritoriul lor limitat. Ar trebui să fiți precauți în jurul plajelor izolate și al zonelor de coastă după lăsarea întunericului. Apele dintre Langlade și Saint-Pierre și-au câștigat numele de Gura Iadului datorită a peste 600 de naufragii din 1800, deși acest lucru se referă la pericole maritime mai degrabă decât terestre. Bancurile de ceață traversează arhipelagul aproximativ 100 de zile pe an, în principal în iunie și iulie, creând probleme de vizibilitate. Coastele accidentate și plajele stâncoase necesită atenție în timpul activităților în aer liber. Zonele îndepărtate de pe insulele Miquelon și Langlade au infrastructură și servicii limitate. Vremea de iarnă aduce condiții dure, inclusiv ninsori abundente și vânturi puternice care pot face anumite zone temporar inaccesibile.
